Inca ma dor muschi pe care nici nu stiam ca ii am dar sunt in continuare foarte entuziasmat de weekendul petrecut la Vatra Dornei impreuna cu echipa de la Code40. Am avut parte de doua zile foarte active care au inceput de vineri dupa-amiaza.

Ghidul nostru de acolo a fost Emil, un om foarte simpatic. El s-a ocupat de toata organizarea acolo (masa, cazare, activitati, tot) prin firma lui (gasiti detalii pe Tara Dornelor). Impresia mea despre Emil este ca e un fel de om de asta care nu stie sa faca afaceri ca in vremurile noastre… si spun asta in sensul bun al cuvantului. Un om foarte “necomercial” care a stat cu noi si ne-a povestit o multime de chestii si ne-a facut sa ne simtim bine. Desi sigur nu a facut mare profit de pe urma noastra ne-a mai dat si o masa “gratis” din partea casei. Va recomand cu toata caldura sa apelati la Emil daca aveti de gand sa faceti un teambuilding sau o iesire cu prietenii. Ma puteti cauta pe email pentru datele de contact.

Povestea incepe in satul Rusca de langa Vatra Dornei unde am fost cazati intr-o pensiune recent construita. Pensiunea era la destul de multa distanta de drumul principal asa ca nu am avut nici telefon nici internet.

A doua zi dimineata am inceput cu river rafting. Am fost incarcati urgent in “Gazela”… o masina proiectata (conform unor teorii aparute in timpul transportului) pentru drumurile din Siberia. Pe langa faptul ca ii lipseau suspensiile si stateam pe bancute de lemn Gazela a fost condusa fara prea multe menajamente ceea ce i-a atras numele de “Gazela cea sprintena”.

Ce mi s-a parut fain e ca organizatorii (Emil) au mers pe drum cu masina si s-au oprit in diferite locuri sa ne faca poze asa ca avem niste fotografii super misto. Ne-au facut rapid un training de rafting pe uscat si apoi ne-au dat drumul pe rau. Nu a fost atat de rau pe cat ma asteptam in sensul ca in majoritatea timpului raul a fost calm iar in unele locuri apa nu avea nici 30 de centimetri adancime. Au fost insa si locuri repezi unde chiar ne-a crescut adrenalina. S-au organizat si niste abordaje in stilul Pirates of the Caribbean. Ne-am batut cu apa… am facut intreceri… a fost super.

Dupa rafting am fost acasa la un maestru bucatar retras in Vatra Dornei care ne-a facut o mancare de aia cu gust de casa cum nu gasesti niciodata la restaurant. Am mancat pastrav proaspat prins si niste cartofi dati pe razatoare si amestecati cu smantana si zahar (tocinei). Si totul impins la vale cu niste afinata care iti indrepta parul in cap fara fixativ. Afinata ramasa a fost luata de Emil mai departe. A fost foarte utila cateva ore mai tarziu.

Cu burtile pline ne-au inghesuit pe toti in “Gazela cea sprintena” care ne-a expediat cu 60 de kilometri la ora pe varful muntelui. Acum trebuie sa va imaginati un drum de munte, distrus complet, nereparat de vreo 20 de ani, doar ca totul se intampla la viteza mare intr-o “Gazela”.  Eu am avut noroc dar colegii stateau in spate intr-un fel de masina de marfa pe bancutele de lemn. Cred ca i-a cam marcat experienta asta!

In varf la Rarau am facut tiroliana. Au avut grija sa ne pregateasca o tiroliana serioasa  cu o diferenta de nivel de vreo 60 de metri si o lungime de vreo 500 de metri… sau cel putin asa mi se parea mie. Pana la urma (dupa ce au tipat “chicken” vreo 5 minute) m-au convins colegii sa sar si eu. Am facut-o si pe asta (desi nu era in plan) dar cred ca mi-au tremurat picioarele vreo 5 minute dupa. Noroc de afinata din paragraful de mai sus care m-a repus in simtiri rapid.

Am ajuns la hotel rupti de spate si de maini (normal) si ne-am relaxat cu whisky  si vodka (”connecting people”) la un foc de tabara. Lejer !

A doua zi am mers cu caii prin poteci de munte vreo 3 ore si am vazut niste peisaje absolut incredibile. Stiam ca avem o tara frumoasa dar sincer am vazut niste locuri care m-au impresionat foarte mult. Abia astept sa mai traiesc experienta asta inca o data in septembrie.

Mergeam la un moment dat pe niste poteci inguste cam cat doua caiete si in dreapta noastra se casca o prapastie cam pana la baza muntelui. Ne uitam pe deasupra varfurilor brazilor.

Ne-au oprit la o stana de munte (alta surpriza a ghidului) si ne-au dat branza proaspata, zar si o mancare ciobanesca cu cas si mamaliga amestestecata cu cheag. Era destul de buna la gust. Ne-au si speriat putin ca au spus ca umbla lupii prin zona. Unul dintre ei avea poze pe telefon cu un cal sfasiat de lupi cu o noapte inainte.

Asa s-a terminat aventura noastra in mijlocul naturii.

Ma cam dor toate organele dar a fost super.